Lăsandu-mă inspirată de această fotografie, spun cu toată convingerea că DA, magia Crăciunului există. Există printre noi toți, există atunci când dăruim, atunci cand devenim mai buni, atunci când, chiar și pentru cateva momente, suntem înconjurați de cei dragi sufletului nostru. Sunt zile magice, în care entuziasmul își face simțită prezența, ușor dar sigur, în casele și sufletele noastre. Ne bucurăm de fiecare clinchet de clopoțel, de fiecare licărire a luminițelor cu care ne împodobim casa, dar mai ales de glasul cristalin al copiilor care ne colindă. Atmosfera de sărbătoare ne cuprinde pe toți și ne poartă cu gândul la anii copilăriei, la mirosul cozonacilor, la bradul de Crăciun și la mirosul vascului, dar mai ales casa bunicilor, acolo unde de fiecare dată mergeam cu drag si dor, strecurându –ne la gura sobei și depănând amintiri atât de dragi fiecăruia dintre noi.
Indiferent de cumpenele și greutățile întampinate, îmi place să sper că nu ne-am pierdut credința în mai bine. În aceste zile magice, îmi place să mă transpun într –un tăram de basm, cu amintiri vii care-mi creionează atât de clar imaginea bunicilor. Erau clipe pline de bucurie, cu nelipsitele troiene și oameni de zăpadă . Chiar și în zilele de azi, în fiecare regiune a țării, regăsim tradițiile și obiceiurile transmise din generație în generație. De exemplu în Muntenia, sărbătorile de iarnă sunt momentul perfect pentru reînvierea tradițiilor. Copiii merg la colindat din casă în casă, aducand gânduri bune gazdelor și le vestesc Nașterea Domnului. La sate sunt primiți cu mere, nuci și colaci, pe când la oraș sunt răsplătiți cu portocale, bomboane și unele gazde mai cu dare de mână le oferă și bani.
În Ajunul Crăciunului, cete de colindători merg la casele oamenilor cântând ”Bună dimineaţa la Moş Ajun”. În comuna dambovițeană Brebu colindul cu ceata se păstrează cu sfințenie. Copiii se strâng mai întâi la horă în sat, unde petrec câteva ore, iar după miezul nopții pleacă la colind. Ceata pleacă dintr-un capăt al satului şi cutreieră toate uliţele. Fiecare gospodar aşteaptă în poartă colindătorii cu nuci, covrigi sau turte.
Unul dintre obiceiurile cele mai cunoscute ale colindătorilor este umblatul cu Steaua. În ziua de Crăciun, copiii merg din casă în casă și anunță Nașterea Domnului.
În zona Munteniei, în seara de Revelion se colindă și cu capra care este însoţită de o ceată zgomotoasă cu nelipsiţii lăutari care acompaniază dansul caprei. Sar, se rotesc, se apleacă, în acelaşi timp clămpănind ritmic din fălcile de lemn. Tot atunci se merge și cu plugușorul și ursul în unele localități.
Dacă la sate tradițiile se respectă cu sfințenie și colindătorii urmează un ritual bine stabilit, la oraș aceștia urează de bine din ușă în ușă sau vin cete de urători de la liceele vocaționale. Respectați tradițiile și rămaneți încrezători, oriunde vă aflați! Crăciun Luminat și Binecuvântat!
Bertha Colea